Cum pot gestiona firmele, criza financiară generată de coronavirus? Avocatul Luminiţa Ţundrea vine cu toate explicaţiile

Starea de urgenţă insituită în România, din cauza coronavirusului, a dus la suspendarea activităţiii a mii de firme, care acum nu îşi mai pot achita obligaţiile contractuale către terţi.

Însă, oamenii de afaceri afectaţi de această situaţie au câteva instrumente pentru ieşirea din impas, iar avocatul Luminiţa Ţundrea explică pas cu pas ce trebuie făcut în astfel de cazuri.

Ne confruntăm în prezent cu o situație neobișnuită care paralizează circuitul civil și relațiile comerciale. Odată cu răspândirea accentuată a covid-19  și declararea  de către  Organizația Mondiala  a Sănătății a Urgenței  de sănătate publică și ulterior a stării de pandemie, autoritățile fiecărui stat la nivel mondial au elaborat o serie de  măsuri pentru limitarea efectelor virusului.

Acestea includ limitarea circulației persoanelor, închiderea școlilor, interzicerea evenimentelor, și, cele mai recente dintre ele, închiderea mall-urilor, a restaurantelor si a sălilor de sport.

Principalele efecte ale acestor măsuri se referă la blocarea totală sau parțială activități firmelor care derulează astfel de operațiuni-transportatori, hoteluri, restaurante, etc. dar și mici firme, saloane de înfrumusețare ori săli de sport, care intră astfel în imposibilitatea obiectivă de a-și îndeplini obligațiile contractuale de a face încasări și plăți.

În aceste condiții se ridică problema ce se întâmplă cu contractele în derulare ?                        

Cine suportă riscurile neexecutării obligațiilor contractuale sau întârzierilor în executare?

Ce se întâmplă dacă nu pot fi achitate și facturile, chiriile sau salariile ?

Prezenta stare de fapt poate fi calificată ca o veritabilă situație de forță majoră. Potrivit art. 1351 alin. (2) din Codul Civil, forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.

Nu există o definiție clară a forței majore, aceasta urmând a fi analizată în funcție de fiecare caz în parte.

Astfel de situații sunt extrem de rare, mai ales pentru generațiile ultimilor 30 de ani, care nu  au cunoscut, războaie, foamete sau represiuni.

Tot Codul civil prevede în  art. 1351 alin. (2) , ”dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.”

Aceasta înseamnă că firmele care nu-și mai pot îndeplini obligațiile contractuale față de partenerii de afaceri, din cauza coronavirusului, pot justifica acest lucru prin apariția stării de urgență

– în măsura în care această stare de urgență este valabilă.

În această situație de excepție se ridică problema cum va fi suportat riscul contractelor și care este impactul asupra relației cu angajații.

În aceste condiții companiile sunt forțate să ia măsuri care să le limiteze prejudiciile cauzate de aceste riscuri ce nu pot fi controlate deoarece ele nu depind de activitatea internă a organizaţiei.

Identificăm astfel câteva măsuri ce pot fi luate cât mai rapid

1.    În contractele în derulare – indiferent de natura lor (de furnizare, prestări servicii, închiriere, etc.) acestea trebuie analizate de la caz la caz.

Dacă este vorba de companii care sunt nevoite să înceteze activitatea – cum e cazul restaurantelor, mallurilor și sălilor de sport – împrejurare care le paralizează activitatea, acestea au la dispoziție prevederile Codului Civil care stipulează imposibilitatea de executare a contractului  din motive de forță majoră

Art. 1.557. -(1) Atunci când imposibilitatea de executare este totală și definitivă și privește o obligație contractuală importantă, contractul este desființat de plin drept și fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozițiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Dacă imposibilitatea de executare a obligației este temporară, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligații ori poate obține desființarea contractului. În acest din urmă caz, regulile din materia rezoluțiunii sunt aplicabile în mod corespunzător.

Aceasta înseamnă că cel interesat vă trebui să solicite CAMEREI DE COMERTȚ ȘI INDUSTRIE sau Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (măsură introdusă ca urmare a publicării decretului președintelui României pentru declararea stării de urgență) eliberarea unui certificat privind existența cazului de forță majoră, procedura fiind înscrisă deocamdată doar pe site-ul Camerei de Comerț și Industrie https://ccir.ro/servicii/avizarea-existentei-cazului-de-forta-majora/.

Existența acestui certificat permite celui aflat în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile contractuale să își notifice partenerul de afaceri de dorința sa de a suspenda contractul.

Evident că înțelegerea părților este cea mai simplă cale de a evita orice litigiu, de aceea recomandările noastre sunt ca înainte de efectuarea oricărui demers legal, părțile contractului să încerce renegocierea acestuia și adaptarea acestuia în condițiile reglementate de teoria impreviziunii (art.1271 cod civil). Aceasta recomandare este făcută tuturor companiilor care sunt afectate de situația de criză generalizată, chiar dacă pierderile nu sunt atât de mari ca și în cazul celor aflate în imposibilitate de a-și desfășura activitatea.

2.    Relația contractuală cu angajații – art.50 din Codul Muncii prevede în mod expres în două aliniate c) carantina și f) forța majoră, suspendarea DE DREPT a contractului de muncă.

Acestea sunt măsuri extrem de drastice, deoarece suspendarea de drept atrage după sine încetarea prestării muncii și neplata salariului și poate fi văzută doar ca o măsură excepțională ce trebuie decisă în urmă unei analize elaborate.

Recomandăm ca înainte de o astfel de măsură – care poate fi contestată în instanță să fie explorate și alte posibilități legale, de exemplu aceea de schimbare temporară a locului de muncă al angajatului, dacă firma are aceste opțiuni sau acordarea de zile libere angajaților ce au copii, pe perioada închiderii școlilor.

Este o perioadă dificilă pentru noi toți, în care e nevoie să conștientizăm că avem o responsabilitate colectivă pentru lumea în care trăim, că depindem unii de ceilalți pentru ca lumea noastră să funcționeze corespunzător. A venit momentul să dăm dovadă de responsabilitate în toate relațiile noastre personale sau profesionale, și că înțelegem că doar asumându-ne împreună riscurile existente o putem depăși.