Sfâşietor! Mărturiile în lacrimi ale pompierilor care au intervenit la incendiul în care patru frăţiori au ars de vii

A fost cea mai grea misiune la care au participat salvatorii timișoreni, care credeau că le-au văzut pe toate.

Însă, apelul la 112, prin care au fost anunţaţi de incendiul care a cuprins o casă în care erau patru copii, i-a marcat pe pompierii care au intervenit.

Au sperat până în ultimul moment că micuţii au reuşit să se salveze, că au ieşit din acel iad, că au fugit într-o altă încăpere.

Cosmin este unul dintre salvatorii care au participat la zeci, poate chiar sute de misiuni, multe dintre ele cu victime. Însă cea de la strada Memorandului le-a întrecut pe toate. Nu îşi poate scoate din minte acele imagini crunte, cu patru copilaşi care au murit în camera care s-a transformat într-o capcană a morţii.

”Din momentul apelului am fost informați că este posibil să fie patru copii blocați în acel imobil. S-a plecat cu toate forțele de intervenție, bineînțeles pe drum toți speram și ne doream să fi ieșit din apartament și să fi fost doar o alarmă falsă, nu știam vârsta copiilor, știam doar că sunt copii și speram să fie evacuați până ajungem noi”, spune Cosmin Hîș, plutonier adjutant șef, al ISU Timiș.

Ajunși la fața locului, pompierii au avut parte de cele mai greu de imaginat scene.

”La fața locului toată strada era plină de fum, era un fum foarte dens, erau părinții în exterior care ne-au spus că patru copii au rămas într-unul dintre cele trei apartamente. Ne-am mobilizat foarte repede, am constituit două echipe de stingere și două echipe de căutare salvare și am pătruns în holul imobilului, chiar de la primul acces vizibilatatea era zero, tavanul ardea pe o suprafață de 20 de metri liniari, practic era un tunel de foc. Am trecut foarte repede prin acel tunel, încercând să ajungem la ultimul apartament unde știam că sunt copiii în el”, mai spune salvatorul. 

Nu au stat nicio clipă pe gânduri și au intrat în casa cuprinsă de flăcări și inundată de fum. Totuși, salvatorii au sperat până în ultima clipă că cei patru copii au reușit să se salveze.

”Pe primul loc clar a fost gândul să-i salvăm, principala operațiune era de salvare, siguranța era deja pe locul doi. Toți speram că încă sunt în viață, că nu sunt în acea cameră, că au fugit în altă cameră, în exterior, dar nu…”, spune cu ochii în lacrimi plutorinierul Cosmin Hîș.

Cătălin este pompier şi proaspăt tătic. A fost cel care a găsit primele două trupuri neînsufleţite ale copilaşilor.

”Când am ajuns acolo erau foarte mulți oameni, foarte mult fum, nu țin minte decât că am apucat să îmi iau masca pe față, pentru că aparatul de termoviziune îl aveam și am intrat în casă, poate omițând anumite chestii pentru siguranța noastră, doar pentru a-i salva. Singura informație era că se află în ultima cameră pe dreapta se află copiii. Am pătruns cu toată dorința de a salva pe cineva, eram la un moment dat 4-5 acolo, toți voiau intre acolo să scoată ceva, să ajutăm. Am pătruns în cameră, și deși ne doream să nu găsim nimic”, spune Cătălin Temelie, plutonier major al ISU Banat.

Salvatorul spune că a trăit poate unul dintre cele mai urâte sentimente în acel moment.

”Este foarte urât sentimentul acela când mergi și nu vezi nimic, doar efectiv pipăi și calci pe ceva, e crunt să nu știi pe ce calci, te pui pe burtă să vezi pe cei ai călcat. Nu doresc nimănui să simtă ce am simțit noi acolo, este într-adevăr foarte emoționant și foarte trist”, mai spune Cătălin, încă afectat de cele întâmplate.

Cătălin își aduce aminte cu greu de acele clipe în care a intrat în camera care ardea și era plină de fum. El a fost cel care a găsit primele două victime. Chiar și atunci spera ca măcar ceilalți doi copii să fi reușit să scape.

”Am găsit prima victimă, am mers în continuare să mai căutăm am găsit și a doua victimă, iar pe a treia și a patra, am sperat că s-au salvat, dar puțin mai târziu, după ce eu am fost nevoit să ies să schimb aparatul de respirat, au intrat alți colegi care i-au găsit pe ceilalți doi copii. Este o imagine tristă și nu îi doresc nimănui să o vadă și să o trăiască”, a spus cu lacrimi în ochi Cătălin Temelie.

Durerea pe care a simţit-o, a fost atât de mare, încât este şi acum copleşit.

”Îți rămâne întimpărită în minte acea imagine, deși noi suntem destul de tari și ne îmbărbătăm tot timpul între noi, dar fără să vrei tot își vine acea imagine în cap și te gândești dacă ai fi putut face altceva pentru a-i salva”, mai spune salvatorul.