Marilen Pirtea: România, între nota de plată a deficitelor și promisiunea convergenței!

Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara, a analizat raportul BNR, publicat recent sub titlul „Sustenabilitatea financiară – De la deficite la convergență nominală”.

Raportul arată că România a ajuns într-un punct de presiune fiscală majoră: deficit bugetar de 9,3% din PIB în 2024, redus la 7,9% în 2025. În acest context, Pirtea atrage atenția că problemele fiscale nu mai pot fi amânate, iar perioada în care dezechilibrele puteau fi tolerate fără consecințe majore se apropie de final.

„Raportul BNR (2026) despre sustenabilitatea financiară funcționează ca o radiografie severă a economiei românești, într-un moment în care discursul despre creștere, investiții și convergență europeană nu mai poate ocoli întrebarea esențială: cine plătește nota dezechilibrelor acumulate? Dincolo de limbajul tehnic și de densitatea statistică, documentul transmite un mesaj limpede: România nu mai poate beneficia de luxul amânărilor. Modelul economic bazat pe expansiune fiscală, creșteri de venituri și deficite persistente și-a atins limitele, iar trecerea la o etapă de consolidare nu mai este opțională, ci inevitabilă.

Acest Raport, de imediată actualitate, pornește de la un context internațional complicat în care datoria publică a redevenit o problemă globală, într-o lume marcată de tensiuni geopolitice, costuri ridicate de finanțare, nevoi de securitate și presiuni sociale. În acest decor, România apare cu o vulnerabilitate proprie: datoria publică a crescut accelerat în ultimii ani, iar deficitele bugetare au devenit nu excepția, ci regula. Problema nu este doar nivelul datoriei, ci viteza cu care aceasta a urcat și cauzele care au alimentat-o. Raportul indică o combinație toxică între cheltuieli rigide, venituri bugetare insuficiente, costuri mai mari cu dobânzile și o politică fiscală folosită prea des ca instrument de stimulare pe termen scurt.

România a trăit ani buni cu iluzia că poate recupera decalajele față de Vest prin consum, majorări salariale, investiții publice și deficite mari, fără să fie constrânsă imediat de piețe sau de regulile europene. Acum, raportul sugerează că această fereastră se închide. Consolidarea fiscală nu mai este o temă abstractă pentru economiști, ci devine o condiție pentru credibilitatea statului. Iar credibilitatea, în logica raportului, este adevărata monedă forte a următorilor ani”, observă rectorul UVT.

Pirtea subliniază că raportul BNR descrie dezechilibrele economice, însă evită să insiste asupra costurilor sociale și politice pe care le presupun măsurile necesare pentru corectarea acestora. În opinia sa, raportul transmite un avertisment clar.

„Un punct solid al analizei este faptul că BNR nu reduce sustenabilitatea financiară la deficit și datorie. Raportul urmărește o rețea mai largă de vulnerabilități: veniturile bugetare, cheltuielile publice, sistemele sociale, companiile de stat, disciplina financiară din sectorul privat, sistemul bancar, dezechilibrele externe și convergența nominală. Această abordare este importantă pentru că arată că problema fiscală nu este izolată. Ea este legată de modul în care statul colectează taxe, de eficiența cheltuielilor, de presiunea sistemului de pensii, de arieratele companiilor publice, de comportamentul firmelor private și de dependența finanțării publice de piața internă și externă.

În același timp, limita raportului este dată de rigurozitatea analizei dublată însă de prudența instituțională. Adică, ea descrie foarte bine dezechilibrele, însă rămâne rezervată în a traduce brutal implicațiile sociale și politice ale corecției. Consolidarea fiscală înseamnă, inevitabil, decizii nepopulare, cum ar fi: taxe mai bine colectate sau majorate, cheltuieli reevaluate, privilegii fiscale reduse, reforme în administrație, presiune pe companiile de stat și o disciplină mai strictă în utilizarea banului public. Raportul sugerează toate acestea, dar într-un registru tehnocratic, evitând tonul confruntării. Din acest motiv, documentul este mai degrabă un avertisment instituțional decât un manifest de politică publică”, mai spune rectorul UVT.

Un alt aspect pe care Pirtea îl subliniază este discrepanța dintre obiectivele strategice asumate de România la nivel european și situația economică actuală.

„Un alt element critic este decalajul dintre ambiția europeană și realitatea indicatorilor, în sensul că România continuă să vorbească despre aderarea la zona euro ca obiectiv strategic, însă raportul arată că îndeplinirea criteriilor de convergență nominală este departe. Inflația, dobânzile pe termen lung și deficitul bugetar rămân obstacole majore. Cursul de schimb oferă o ancoră de stabilitate, dar aceasta nu poate compensa dezechilibrele structurale. Cu alte cuvinte, euro rămâne mai mult un proiect politic de perspectivă decât o destinație economică imediat accesibilă”, mai adaugă Marilen Pirtea.

În concluzie, rectorul UVT consideră că raportul BNR reprezintă un semnal de alarmă privind necesitatea unor reforme și a unei politici fiscale mai prudente.

„Cea mai importantă idee a raportului este trecerea de la creșterea cantitativă la consolidarea calitativă. Adică, România a făcut progrese reale după aderarea la Uniunea Europeană, dar aceste progrese au venit la pachet cu dezechilibre. Creșterea PIB-ului, majorarea veniturilor și investițiile nu au fost dublate suficient de reforme administrative, disciplină fiscală și competitivitate. Acum, raportul susține că dezvoltarea durabilă depinde de o schimbare de logică: mai puțin impuls conjunctural, mai multă coerență; mai puțin consum finanțat prin deficit, mai multă productivitate; mai puține promisiuni electorale costisitoare, mai multă responsabilitate bugetară, toate aceste coordonate se află pe calea spre dezvoltarea durabilă.

Raportul BNR este o analiză amplă și necesară, care pune în fața publicului o realitate incomodă, România nu este în criză de potențial, ci în criză de disciplină macroeconomică. Are resurse, poziție strategică, fonduri europene, capital uman și oportunități de dezvoltare, dar toate acestea pot fi erodate dacă statul continuă să funcționeze cu deficite mari și cu reforme amânate. Mesajul de fond este că sustenabilitatea financiară nu se obține printr-o singură măsură și nici printr-un exercițiu contabil temporar. Ea cere consecvență, credibilitate, reforme și un pact politic minim în jurul ideii că prosperitatea nu poate fi construită durabil pe datorie”, conchide rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea.