Skip to main content

La Timişoara, mai rău ca la sat! Administraţia Fritz a cumpărat, la suprapreţ, staţii de autobuz inferioare celor din mediul rural

Zilele trecute, adminstraţia Fritz se lăuda cu prima staţie de autobuz pe care a reuşit să o monteze, în aproape trei ani de mandat.

Un refugiu modest, cu trei pereţi din sticlă şi un acoperiş transparent, fără niciun fel de dotări, în afară de o băncuţă fără spătar, pe care cu greu încap patru-cinci oameni.

Călătorii STPT şi-au arătat imediat dezamăgirea, mai ales că adăpostul a costat aproape 9.000 de euro, adică aproximativ 1.000 de euro/mp.

La doar 60 de kilometri de Timişoara, oamenii care folosesc transportul în comun sunt de-a dreptul mândri de staţiilor lor, chiar dacă trăiesc la sat, nu la oraş.

Este vorba despre locuitorii din Cicir, Mândruloc și Horia, care aparţin de comuna Vladimirescu, judeţul Arad.

Aici, refugiile de călători au un design futurist, încărcătoare cu cablu şi wireless, monitoare cu informaţii utile şi sunt independente energetic.

E drept că au costat de două ori mai mult decât cele din Timişoara, însă primarul spune că este o investiţie pe termen lung, care va fi amortizată în doi-trei ani şi care le oferă călătorilor tot confortul.

„Sunt dotate cu camere de supraveghere antivandalizare, afişaje electronice cu orarul mijloacelor de transport şi alte informaţii utile, panouri fotovoltaice, acumulatori care stochează energia electrică, iluminat ambiental şi routere wireless. De asemenea, fiecare staţie are câte patru încărcătoare wireless pentru telefoanele mobile şi patru porturi USB, pentru încărcare prin cablu. Am cerut şi analizat oferte, mai bine de un an, până am făcut achiziţia. Am vrut să fie un lucru bine făcut, în pas cu noile tehnologii şi de care să se bucure cu adevărat localnicii”, a declarat Mihai Mag, primarul comunei Vladimirescu, pentru Sursa de Vest.

Cu banii plătiţi de Constantin Cocheci, directorul pus de USR la Societatea de Transport Public, pe două astfel de adăposturi, Primăria Sânandrei a cumpărat şase.

Puţin mai mici, dar cu sisteme de iluminat proprii, panouri solare care produc toată energia necesară şi bănci cu spătar.

Alte Primării din ţară au cumpărat staţii de autobuz fără niciun fel de dotări, precum cele două achiziţionate de STPT, însă mult mai ieftin.

Autorităţile din Sanislău, judeţul Satu-Mare, au plătit 6.300 de lei bucata, cele din comuna Stăncuţa, judeţul Brăila, 12.509 lei, iar cele din comuna Pângăraţi, judeţul Neamţ, 13.500 de lei.

Conform site-ului de achiziţii publice, într-un singur oraş din România, în afară de Timişoara, autorităţile au mai cumpărat astfel de refugii cu facilităţi minime pentru călători.

Este vorba despre municipiul Botoşani, unde Primăria a achiziţionat, 13 adăposturi cu structură metalică, pereţi din sticlă securizată şi panouri publicitare.

Fiecare a costat 19.000 de lei, cam jumătate din cât a plătit STPT, şi, chiar dacă dotările refugiilor din Botoşani sunt minime, tot sunt superioare celor din Timişoara.

Distribuie pe rețele de socializare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.


Alte articole

Un nou centru medico-social va fi amenajat în Timișoara, cu fonduri europene. Acesta urmează să asigure îngrijiri medicale pentru bolnavii cronici, pentru pacienții post-operatori, dar și pentru cei care au nevoie de îngrijiri paliative specializate.
Asociația „Teatru pentru Tine” prezintă spectacolul „Petrecere în pijamale”, o producție educativă și captivantă, care aduce în prim-plan talentul, creativitatea și prietenia dezvoltată în cadrul unui grup de elevi ai școlii din Ghiroda.
Accident cumplit, în urmă cu foarte puțin timp, pe strada Timotei Cipariu din Timișoara, unde un bărbat a căzut în gol de la o înălțime de 11 metri.
Filarmonica Banatul din Timișoara continuă demersurile incluzive începute alături de Asociațiile „Copii și Zâne” și „Supereroi printre noi” prin organizarea unui recital de colinde dedicat persoanelor cu diverse nevoi speciale și aparținătorilor lor.
A fost nevoie de 52 de termene întinse pe patru ani și de zeci de declarații și audieri, pentru ca magistrații de la Tribunalul Timiș să ia o decizie în dosarul instrumentat de DNA privind restituirea ilegală a unor imobile din Timișoara.