Un nou matrapazlâc, marca Simonis! Cum a băgat pe gât un contract de jumătate de milion de euro clubului Poli Timișoara?

Un „cadou” de Crăciun anunțat cu entuziasm pe Facebook se dovedește a fi, de fapt, o afacere de peste jumătate de milion de euro, de care beneficiază o firmă apropiată de PSD.

Sub pretextul modernizării condițiilor pentru echipa de fotbal Poli Timișoara, a fost parafat un contract de închiriere pe cinci ani. Înțelegerea avantajează clar o firmă privată, în timp ce clubul rămâne, la final, fără autocar, dar cu o gaură în conturi, de jumătate de milion de euro.

“Un club de fotbal serios nu înseamnă doar jucători, antrenori și rezultate bune. Înseamnă și condiții oferite echipei, de la cazare, alimentație, cantonamente sau transport. Tocmai de aceea, pentru siguranța și confortul echipei, Poli va beneficia de astăzi de un autocar modern. Cadoul de Crăciun pentru Politehnica Timișoara a venit chiar în ziua de Ajun, iar după rezultatele din acest tur de campionat este chiar unul meritat”, scria Alfred Simonis, pe pagina lui de facebook, pe 24 decembrie.

Ce a omis să spună este că adevăratul beneficiar al cadoului este firma Corlan Trucks SRL, care încasează lunar, 9.075 de euro, timp de cinci ani. Asta înseamnă 544.500 euro.

După expirarea contractului, autocarul revine în patrimoniul firmei, care îl poate valorifica așa cum dorește. Fie îl închiriază din nou, fie îl vinde, caz în care încasează, conform site-urilor de profil, cam 200.000 de euro.

Cu alte cuvinte, Corlan Trucks a cumpărat în leasing un autocar, iar ratele, la care se adaugă o “taxă de șmecher” sunt plătite de Poli Timișoara, din banii contribuabililor. În plus, în 2030 echipa de fotbal rămâne fără mijloc de transport, iar firma primește cadou, 200.000 de euro.

De ce Poli a avut nevoie de intermediar și nu a cumpărat direct autocarul, în leasing? Răspunsul vine de la directorul Clubului, care recunoaște că nu a avut niciun cuvânt de spus. Autocarul i-a fost impus, la fel și firma de la care să-l închirieze.

“Autocarul, dumnealui (Alfred Simonis – n.a) a întreprins cu furnizorul de servicii, diligențele necesare pentru a fi posibilă achiziția autocarului, care este închiriat de către Asociația Club Știința Poli Timișoara. Faptul că domnul Simonis, cu Consiliul Județean, a întreprins mijloacele necesare ca acest produs să-și asume cineva să-l cumpere, să-l închirieze… Că la suma de 2 lei care o plătim pe el, că nu-i o sumă mare, nu era o mare coadă ca să se facă această achiziție și cineva să-l închirieze cu toată întreținerea către Poli Timișoara”, a declarat pentru Sursa de Vest, Dinu Bara, directorul general al clubului Poli Timișoara.

Încercarea lui Bara de a minimaliza prețul plătit lună de lună este de-a dreptul ridicolă, la fel și încercarea de a induce ideea că afacerea este una păguboasă pentru Corlan Trucks. Sau poate, nici el, nici Simonis, nu simt criza financiară cu care se confruntă muritorii de rând.

Dar, ce mai contează concedierile, reducerile salariale și impozitele care au explodat, când cei care împart banii publici au alte interese?

Coincidență sau nu, firma care a închiriat autocarul către Poli Timișoara, este deținută de Cristian Ioan Corlan, nașul PSD-istului Ioan Mateescu. Acesta este cunoscut, în special, pentru chermezele de partid organizate la restauranul Renaissance, pe care îl deține.

Dar, revenind la autocarul cu care se plimbă jucătorii de la Poli prin satele din Timiș, acesta are un preț de catalog, de aproximativ 350.000 de euro.

Simulările disponibile pe platformele de leasing arată că, pentru un contract pe cinci ani, cu un avans de 15%, rata lunară ar putea fi în jurul a 7.000 de euro, sumă la care se mai adaugă 1.000 de euro, asigurarea. Dacă Poli aplica acest scenariu, în cei 5 ani economisea 60.000 de euro și rămânea și cu autocarul.

Dar, Simonis a dictat un matrapazlâc pe care l-a înfăptuit în ajun de Crăciun, iar asta ridică noi semne de întrebare. Într-o perioadă în care atenția publică este îndreptată spre sărbători și mai puțin spre deciziile administrative, contractul a trecut aproape neobservat. O fi o simplă coincidență sau o strategie menită să evite o dezbatere reală asupra costurilor și oportunității acestei formule contractuale?