Mesaj dur, pentru cei care s-au ocupat de înmormântarea lui Nicu Covaci! Corneliu Vaida îi numește farisei și lupi în blănuri de miei

La 40 de zile de când legenda rockului românesc a trecut în neființă, unul dintre prietenii și admiratorii lui Nicu Covaci își arată dezamăgirea față de modul în care au fost organizate funeraliile artistului.

Corneliu Vaida face acest lucru prin intermediul unei melodii pe care a compus-o și pe care a postat-o pe facebook.

Versurile sunt dure la adresa celor care au decis ca Nicu Covaci să fie înhumat, nu incinerat, așa cum și-ar fi dorit el.

De asemenea, critică faptul că înmormântarea a avut loc în secret, făra ca cei care l-au iubit pe el și muzica trupei Phoenix să-l poată conduce pe ultimul drum.

“Eu unul l-am admirat încă din copilărie, în ultimii ani l-am criticat aprig în două rânduri şi pe urmă ne-am împăcat, iar el a avut înțelepciunea de a nu fi ranchiunos, eu fiind de părere că suma calităților și realizărilor sale muzicale sunt infinit mai mari şi mai pregnante decât suma defectelor sale sau a deciziilor discutabile pe care le-a luat!

Ce veți asculta voi aici, în melodia de mai jos, este strict părerea mea personală, pe care am decis să o fac publică în oarecare măsură – adică doar celor din lista mea, chiar dacă sunt convins că voi fi “dat în gât” şi celor la care fac aluzie în text şi care se știu …

În încheiere, precizez că nu mă interesează câtuși de puțin dacă cineva e de acord sau nu cu ce spune textul melodiei.

Fie să renască!”, a scris Corneliu Vaida, pe facebook.

Iată versurile piesei “Veșnicule Nicu”:

Simțul n-a fost lăsat să ardă, de niște farisei,

De-o imorală, indecentă hoardă, lupi în blănuri de miei

Nesocotind nemuritorului dorința, acești sfințiți mișei.

De a decide doar el unde îi pleacă ființa, nu unde vor ei.

Nicule, veșnicule! Nicule, veșnicule! Veșnicule Nicu!

Prea mult țărâna lui va fi acoperământ, nu asta i-a fost vrerea.

Sunt încă oameni ce, sub jurământ, îi vor alina durerea.

Săvârși-vor ei neabătut ultima sa poruncă.

Abia apoi se va lăsa tăcerea.

Chiar de va fi să sape-adânc în stâncă să-i ușureze reînvierea.

Nicule, veșnicule! Nicule, veșnicule! Veșnicule Nicu!

Prea mulți au fost veșnic mințiți, prea mulți au așteptat dezamăgiți,

Îndurerați de-a sa plecare, ținuți la porți de țintimir, dezamăgirea-i doare.

Un lucru însă spun cei ce-au trăit amarul: că Cel de sus nu va lovi cu parul.

Nicule, veșnicule! Nicule, veșnicule! Veșnicule Nicu!